Blog

Am facut putina cercetare pe subiectul originii vestelor purtate de membrii cluburilor de motociclisti, si vrem sa impartasim cu voi ce am aflat. La final va rugam like, share, comment, sa stim daca v-a placut.

Fenomenul vestelor moto (in engleza biker cut) a inceput in SUA si reflecta schimbarile ce au afectat cultura americana a motociclismului. Nu trebuie privite ca niste simple piese de imbracaminte ce pot fi purtate sau colectionate ci mai degraba ca o razvratire asupra sistemului.

In 1924 a fost fondata Asociatia Motociclistilor Americani (AMA), cu scopul de a promova fabricile de motociclete nou aparute si pentru a incuraja publicul sa isi petreaca timpul liber in acest nou domeniu. Treptat, oamenii cu aceleasi interese au inceput sa poarte imbracaminte similara, de obicei pulovere, jachete universitare si salopete.

AMA a inceput sa gazduiasca evenimente si chiar sa acorde premii cluburilor cu cel mai bun aspect general, ceea ce a dat nastere la utilizarea unor patch-uri de identificare pentru fiecare club. In anii ’20 si ’30, aceste uniforme de motociclisti erau practice si sigure, dar astazi nu ne-ar duce cu gandul la aspectul unui motociclist.

Al Doilea Razboi Mondial a schimbat modul de abordare al cluburilor de motociclisti si cel mai important, garderoba pilotilor.

Veteranii au venit acasa purtand jachete de piele, uniforme kaki si chiar blugi albastri intr-un mod casual, care s-a pliat bine in rigorile calariei motocicletei. Desi gecile de piele fusesera purtate si inainte de razboi iar Irving Schott isi fabrica de ceva timp jacheta sa iconica Perfecto, acestea erau imbracate intr-un stil mai formal, aproape ca o piesa de costum.

In mod ciudat, jachetele de pilot din piele, aduse inapoi de veterani, si nu jachetele de motociclist concepute in mod explicit, cu acest scop, au schimbat stilurile abordate de motociclisti. Uzate de anii de zbor si adesea pictate cu personaje de desene animate sau pinup-uri, jachetele de zbor au schimbat regulile jocului.

Al Doilea Razboi Mondial a marcat cea mai mare mobilizare din istorie a barbatilor americani. Un mare egalizator, razboiul a adus milioane de oameni in contact unii cu altii in moduri fara precedent si in contexte total straine. Dar cand razboiul s-a incheiat, guvernul american a facut tot posibilul pentru a-i conduce catre vieti si cariere responsabile, productive.

O schimbare interesanta a avut loc in America postbelica, unde barbatii au fost descurajati sa se asocieze prea deschis in afara muncii sau a scolii. Se astepta ca veteranii sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa-si poarte costumele de flanela gri stil Don Draper si sa traiasca vieti imblanzite, mici.

Bineinteles, fostii militari au gravitat unul catre celalalt pentru a se compensa si a-si reveni incet din experientele din strainatate, multi alegand cluburi de motociclete pentru iesirile de socializare si ca modalitate de a-si distrage atentia de la simptomele PTSD, dar miscarile lor au fost atent monitorizate.

Un eveniment a schimbat cultura cluburilor de motociclete americane pentru totdeauna: Hollister Riot din 1947. Micul oras californian gazduia evenimentul anual „Gypsy Tour” al AMA din anii 1930, care anulase evenimentul in timpul razboiului.

1947 va fi primul an cand evenimentul a fost reluat, iar participarea a fost mult mai mare decat se anticipase. 4.000 de motociclisti au coborat in ​​pitorescul sat din desert si, odata ce s-au imbatat, au inceput sa copleseasca echipa de politie a orasului, formata din sapte oameni. Desi nu a existat nici o infractiune grava, nici un prejudiciu major, un articol din revista Life a exagerat evenimentul atat de mult incat, in 1953, filmul The Wild One a dramatizat evenimentele ca o adunare de criminali si degenerati.

Acest weekend relativ linistit a radicalizat motociclistii si a schimbat peisajul pentru totdeauna. Cand AMA a scris un articol in revista lor dupa incidentul Hollister, ei au afirmat ca 99% dintre membrii lor erau cetateni care respecta legea si doar 1% erau oameni in afara legii. Acest lucru a dat nastere grupurilor de motociclisti de tip Outlaw.

Esecul de la Hollister Riot, care fusese de fapt destul de linistit, a dat nastere bandelor criminale de motociclisti. Patch-urile in forma de diamant reprezinta logo-ul acelui infam 1%, insemnand ca cei care le poarta fac parte dintr-unul dintre grupurile de tip Outlaw.

Revolta iscata dupa Gypsy Tour de la Hollister Riot a facut ca cluburile de motociclisti sa se imparta in doua grupuri majore, cei care faceau parte din cei 99%, ale caror grupuri au fost recunoscute oficial de AMA si carora le-au permis sa participe la evenimentele organizate de ei, si cei care faceau parte din acel 1%, care nu au fost recunoscuti de AMA.

Aceasta noua divizare a creat un sistem mai complex de marcare si diferentiere a hainelor purtate de motociclisti.

In perioada postbelica, chiar inainte ca cluburile Outlaw sa se desprinda de asa-numitele „Cluburi de familie”, motociclistii incepusera sa imbrace veste decupate, numite „taieturi” si sa ataseze „culorile” (insemnele) lor, patch-uri prin care isi aratau apartenenta. Aceste veste decupate au fost la inceput din denim, apoi din piele si, in cele din urma, au fost fabricate din start fara maneci.

Vestele din denim au fost alese pentru versatilitatea lor putand oferi un minim de protectie chiar si vara, cand era prea cald pentru restul echipamentului, insa erau mult mai apreciate atunci cand erau purtate peste alte piese de imbracaminte.

Desi materialul vestelor s-a schimbat in timp, trecand treptat de la denim la piele, ceea ce a fost, desigur, mai practic si mai sigur, cea mai importanta parte a vestei sunt insemnele sale.

Cluburile de familie, care au fost sustinute de AMA, aveau de obicei insemne pe veste, si acestea erau cel mai adesea sub forma unui singur patch mare care ocupa intregul spate al vestei.

Grupurile Outlaw, pe de alta parte,  isi vor imparti insemnele in trei parti: un logo central pentru identificarea clubului si alte doua insemne aditionale – unul curbat care reprezenta numele grupului si al doilea reprezentand zona de influenta. Partea din fata a vestelor contine porecla motociclistului si poate include si rangul daca este purtata de un membru senior al grupului.

Membrilor asociati ai cluburilor mai mari, care sunt de obicei membri ai grupurilor de sprijin sau satelit, denumiti si prospecti li se permite sa poarte insemnele clubului de baza, dar niciodata logo-ul central. Daca un prospect ar purta logo-ul central, ar putea avea probleme serioase, intrucat membrii grupului controleaza cu strictete cine – daca cineva – are voie sa poarte insemnele oficiale.

Patch-ul reprezentand diamantul cu 1%  este, de asemenea, rezervat membrilor din marile grupuri de Outlaw si nu trebuie purtat de alte cluburi sau grupuri.

In timp ce aspectul poate fi atragator, exista o parte mai intunecata a grupurilor de motociclisti in afara legii. Majoritatea cluburilor 1% au legaturi cu lumea criminala, aceste organizatii sunt complet albe si, in general, sustin suprematia albilor.

Cluburile / bandele / grupurile care au ramas, in mod obisnuit au mai putin de-a face cu activitatea infractionala, mai ales pentru ca randurile acestor grupuri nu mai sunt populate cu infractori, majoritatea au locuri de munca destul de bune. Si chiar trebuie sa aiba, o motocicleta Harley noua poate costa pana la 40.000 de dolari!

In ultimii ani diferentele din punct de vedere al insemnelor purtate de cele doua tipuri de grupuri sau mai estompat, semnalistica suferind unele uniformizari. Grupurile de tip MC folosesc patch-uri multiple pe spate, de obicei trei piese: partea de sus (upper rocker) cu numele clubului, partea de jos (bottom rocker) care indica localitatea si patch-ul central, cu logo-ul clubului. Celelalte cluburi, de tip RC, MF, RG folosesc de obicei, ca si semnalistica, un singur patch, cel mult doua.

Vestea buna este ca in acest moment nu este necesar sa iti tai manecile la geci pentru a-ti crea o vesta. Poti consulta aici categoria de veste pe care ti-am pregatit-o, pentru a o alege pe cea care iti place.